Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I

Arhiepiscopia Iaşilor

Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I

    • Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I
      Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I

      Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I

    • Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I
      Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I

      Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I

    • Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I
      Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I

      Pelerinaj pe urmele trecutului - Ziua I

E vineri dimineață și afară ninge ca-n povestea lui Colț Alb. Ne adunăm 50 de tineri din ATOR și ASCOR la Catedrala Veche din Iași, ca să  participăm la Sfânta Liturghie și să plecăm mai apoi într-un pelerinaj memorial. O incursiune în timp și spațiu pe la locurile unde acum câteva decenii niște oameni ca noi au preferat mai bine să-și dea viața, decât să-și pârască prietenii sau să se dezică de valorile lor. Un pelerinaj pe urmele mărturisitorilor din temnițele comuniste.

Liturghia este singura activitate care nu lasă niciun gol în inima omului, care-l împlinește. Cu gândul ăsta am intrat în biserică și m-am bucurat să văd că Părintele Mitropolit Teofan va fi între noi la această slujbă. E plăcut să fii lângă oameni mari. Asta îmi dă un sentiment de încredere și o dorință de a crește ca să ajung la nivelul lor.

De la Iași am plecat către Târgu Ocna. Aici ne-am întâlnit cu un prieten de la Mănăstirea Oașa, Părintele Moise Iorgovanu, și am mers în cimitirul de lângă penitenciar, locul unde au fost îngropați deținuții politici care au murit în închisoare. Părintele Moise ne-a povestit că în închisoarea de aici, datorită unor oameni ca Valeriu Gafencu, Părintele Gherasim Ițcu starețul Mănăstirii Tismana sau Ioan Ianolide, cei închiși au ajuns la niște stări duhovnicești pe care nu le întâlnești nici în prea multe mănăstiri. Venind de la un monah, asta trebuie să fie serios. Tot părintele ne povestea că au fost unii deținuți care după ce au ieșit din închisoare se gândeau cu dor la perioada de detenție. Asta nu dintr-un masochism, ci din conștientizarea faptului că trăirea duhovnicească la care ajunge omul în condiții limită este cu greu de atins în condiții de confort.

De aici am pornit spre Mănăstirea Cernica, destinația finală a zilei de astăzi. Pe drum dialogurile au continuat. Am vorbit despre cărțile care formează caracterul unui om și am aflat că experiențele au în viața unui tânăr o valoare cu mult mai mare decât orice studiu aprofundat în bibliotecă.

Asta cred că este și acest pelerinaj. O experiență. O întâlnire cu modele de verticalitate și mărturisire din trecut, care nădăjduiesc să mă ajute să devin un om integru, un mădular viu în Trupul lui Hristos. (Andrei Grosu - ATOR Iași)