Sala Cavalerilor din Palatul Beldiman Iaşi a găzduit marţi, de la ora 17:00, o masă rotundă despre „Iubirea - un atribut al sufletului uman“, organizată de Universitatea „Apollonia“ din Iaşi, în cadrul manifestărilor prilejuite de „Zilele apolloniene“, unde a fost abordată tema iubirii din perspectiva teologului, sociologului şi psihologului. În deschiderea dezbaterii, prof. Mircea Dascaliuc de la Universitatea „Apollonia“, moderatorul evenimentului, a vorbit despre importanţa temei alese, lansând o serie de întrebări invitaţilor: „Ce este iubirea?“, „De unde vine iubirea?“, „Când a apărut iubirea?“, „Iubirea este un dar divin?“, „Ce ar fi viaţa noastră fără iubire, fie ea primită sau oferită?“, „Este iubirea explicabilă într-un mod reductiv prin apel la structurile noastre biologice sau este acceptată unui complex care scapă vocabularului naturalist?“.

„Iubirea precede sufletul uman“

Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă, decanul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, a început seria alocuţiunilor, arătând dificultatea temei alese, întrucât „iubirea este un mister şi trebuie să rămână un mister, iar noi suntem departe de a ne da seama de toate profunzimile ei“. Referindu-se la „Valentineâs Day“, decanul Facultăţii de Filosofie a descris caracterul ei superficial, spunând că „avem de a face astăzi cu versiuni histrionice şi desacralizate ale iubirii. Riscul este de a simplifica deseori iubirea, desacralizând-o şi reducând-o la o relaţie de tip biologic.“

În continuare, pr. asist. univ. dr. Iosif Iacob de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi a afirmat că „iubirea nu poate fi doar un atribut al sufletului uman. Iubirea precede sufletul uman. Sufletul uman şi omul s-au născut din iubirea lui Dumnezeu şi noi suntem chemaţi să facem experienţa iubirii oricând“. Apoi, pr. Iacob, referindu-se la cadrul academic, care ar trebui să fie un cadru de iubire profesori-studenţi, a spus: „Universitatea şi şcoala nu trebuie să formeze doar genii, ci înainte de toate trebuie să formeze oameni care să poată puncta, acolo unde ei îşi vor desfăşura activitatea, un semn a ceea ce ei au experimentat pe parcursul anilor de şcoală. (…) Iubirea este acea realitate pe care omul, ajutat de Dumnezeu, este capabil să o schimbe. Omul este chemat să realizeze că el face parte dintr-un plan misterios al lui Dumnezeu. Omul fără Dumnezeu, care este Iubire, nu se poate realiza“.

„În Hristos putem iubi dumnezeieşte“

Din perspectiva psihologiei, despre tema iubirii a vorbit Iulian Ghica de la Fundaţia COTE care a subliniat că cercetarea ştiinţifică îşi recunoaşte limitele în a studia şi a înţelege fenomenul complex al iubirii. „Psihologia nu defineşte iubirea doar ca sentiment. Sentimentul rămâne o componentă fundamentală a iubirii, dar cogniţia şi comportamentul sunt şi ele importante. Psihicul este un tot şi noi din punct de vedere pedagogic separăm cogniţia de afect, de comportament, dar ele funcţionează mereu împreună şi sunt interdependente. În special, psihologia copilului ne demonstrează că iubirea este o nevoie înnăscută a fiinţei umane. Copilul caută prin toate simţurile sale iubirea, şi dacă nu o primeşte, se stinge, atât spiritual, cât şi fizic, iar dezvoltarea lui este afectată pe toate planurile. Omul are nevoia fundamentală de a fi iubit. În schimb este limitat în a oferi iubire. Această capacitate de a iubi poate fi dezvoltată, iar dezvoltarea nu vine de la sine, ci este un act conştient“, a spus psihologul Iulian Ghica.

Pr. ic. stavr. Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi-a început prelegerea subliniind faptul că aşa-numita „zi a îndrăgostiţilor“ este o sărbătoare fără sărbătorit, întrucât ziua de 14 februarie nu celebrează nici un sfânt cu numele Valentin. Părintele consilier a arătat apoi că adevărata întrebare despre tema aleasă nu este „Ce este iubirea?“, ci „Cine este iubirea?“, iar răspunsul este cel al Apostolului şi Evanghelistului Ioan, care afirmă că „Dumnezeu este Iubirea“. Invitatul le-a vorbit apoi celor prezenţi despre modelul suprem de iubire şi anume modelul Sfintei Treimi: „Modelul iubirii adevărate este modelul iubirii Treimice, model deplin şi desăvârşit. Iubirea este puterea cea mare a sufletului omenesc care trebuie să creeze o unitate între toţi oamenii, ca toţi să fie una în Dumnezeu. Doar în Hristos, noi putem iubi deplin, dumnezeieşte“. În continuare, pr. Constantin Sturzu a făcut o analogie a temei dezbătute cu nunta din Cana Galileei, arătând faptul că atunci când vinul iubirii se termină, trebuie să apelăm la „vinul cel bun“ al lui Dumnezeu, la iubirea desăvârşită a Lui, care devine mai deplină cu timpul şi care nu se termină niciodată. Vorbind despre raportul dorinţă-iubire, părintele a menţionat că „dorinţa îl transformă pe celălalt în obiect, iar iubirea îl transformă pe celălalt în persoană. Pentru o persoană te jertfeşti, iar pe un obiect îl faci să-ţi fie de folos“.