Se fac ultimile retuşuri: se umplu candelele cu untdelemn, în sfeşnice se aşază făclii de ceară binecuvântate, fiecare icoană este grijită cu mare dragoste, racla în care se află veşmântul Sf. Cuv. Parascheva este ornată cu flori de toamnă, aşa cum se cade la această mare sărbătoare. Pregătirile sunt pe sfârşite.

Unul câte unul, cu frică de Dumnezeu şi evlavie pentru Sfânta folositoare, credincioşi din parohie, şi nu numai, îşi fac simţită prezenţa în locaşul de cult. Toţi îşi doresc să îşi găsească un loc în biserică pentru a participa la slujba de seară.

Se apropie ora începerii Vecerniei. Privesc de pe terasa bisericii cum grupuri de oameni de vârste diferite urcă scările îmbrăcate în piatră, amintind parcă de urcuşul duhovnicesc la care ne îndeamnă Sfânta. I-am auzit pe mulţi dintre cei veniţi de prin împrejurimi spunând că: „Atâţia creştini la un loc nu văd decât la Sfânta Înviere“. Dacă este sau nu aşa nu o pot spune. Un lucru e sigur: mâna iubitoare a Sfintei Parascheva îi apropie pe toţi laolaltă, şi pentru două zile nu mai contează apartenenţa geografică a fiecarui individ, ci dorinţa de a fi una în rugăciune în biserica ce o are ca ocrotitoare.

Împreună cu pr. paroh Alecu Amarinei, aşteptăm venirea oaspeţilor, preoţi şi mireni. La momentul binecuvântării Vecerniei, soborul format din preoţi ai urbei noastre, cât şi din vecinătate, douăzeci şi unu la număr, conduşi de pr. protopop Valentin Tofan, şi-au unit sufletele în rugăciune alături de credincioşii adunaţi. Că au fost zeci, că au fost sute, asta doar Sfânta ştie, ceea ce însă pot să vă mărturisesc este că liniştea şi bunul-simţ au fost în acea seară ca la ele acasă. S-a cântat, s-au rostit rugăciuni, s-a binecuvântat pâinea, vinul şi untdelemnul, gânduri creionate în acatiste au prins viaţă zburând spre cer prin glasul preoţilor.

La finalul slujbei, pr. secretar al Protopopiatului Piatra Neamţ, Ciprian Timofte, printr-un cuvânt amănunţit, a punctat înaintea credincioşilor aspecte din viaţa Sfintei Cuvioasei Parascheva, precum şi importanţa ei în viaţa poporului lui Dumnezeu.

Cu mulţumirea lucrului împlinit în suflet şi cu o iconiţă a Sfintei în mână, ne-am retras fiecare la casele noastre, nu înainte de a fi gustat şi o fărâmă de litie.

Chemarea Cuvioasei în Sfântă Liturghie

14 octombrie. O nouă zi, aceeaşi bucurie. Biserica devine la fel de neîncăpătoare pentru cei care doresc să atingă de ziua Sfintei racla în care se află veşmântul oferit în dar bisericii cu hramul „Sf. Cuv. Parascheva“ de IPS Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Sfânta Liturghie am oficiat-o într-un sobor mai mic, alături de părintele Vasile Sârbu de la Podu Iloaiei şi fiul său, părintele diacon Teodor, părinţi care de câţiva ani răspund cu dragoste invitaţiei noastre, dar mai ales chemării Cuvioasei.

Ceasuri de rugăciune au trecut pe nesimţite pentru toţi cei care am participat la această slujbă, păstrând fiecare în sălaşul inimii rugăciunea înălţată, dar şi cuvintele rostite de preotul invitat.

O sărbătoare binecuvântată ce încununează aşteptarea de un an, o nestemată rugăciune adăugată în biserica noastră la şiragul de metanii al Cuvioasei, dar şi emoţii şi responsabilitate pentru startul evenimentului de anul viitor în aşteptarea căruia cântăm cu bucurie: „Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!“. (Pr. Constantin Munteanu)