Metanoia
Părinţii filocalici subliniază valoarea pocăinţei în lucrarea de restaurare a adevăratei vieţi, cea harică.
Metanoia sau pocăinţa este angajarea şi lupta noastră împotriva păcatului şi patimilor care, după expresia Sfântului Maxim Mărturisitorul, produc „sfâşierea firii” şi o ruinează. Părinţii filocalici subliniază valoarea pocăinţei în lucrarea de restaurare a adevăratei vieţi, cea harică. Păcatul e considerat de aceşti părinţi „întrebuinţarea greşită a ideilor, căreia îi urmează reaua întrebuinţare a lucrurilor”. El nu se află în fire, în chip natural, căci Dumnezeu nu e făcătorul patimilor, ci e un adaos la aceasta, sufletul fiind prin fire nepătimaş. Originea păcatului, pentru Sfântul Maxim e „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului: a celei poftitoare, irascibile şi raţionale”, ele provocându-se prin „afecţiunea neraţională a sufletului faţă de plăcerea simţurilor”.
(Preot Ioan C. Teşu, Teologia necazurilor, Editura Christiana, p. 106)
Nimic altceva nu poate stinge setea de apă vie
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro