Ariciul orb şi varza furată
Când a văzut cuviosul că era orb, s-a aplecat la pământ şi făcând tină a uns ochii lui şi îndată a văzut. Şi apropiindu-se mama ariciului a sărutat urmele bătrânului.
Mi-a povestit ava Ioan Romanul, ucenicul minunatului Ioan Savaitul: Pe când şedeam noi în Mănăstirea lui Arselan, iată într-o zi un arici mare şi-a adus puiul mic pe care-l ducea în gură, căci era orb, şi l-a pus la picioarele bătrânului. Când a văzut cuviosul că era orb, s-a aplecat la pământ şi făcând tină a uns ochii lui şi îndată a văzut. Şi apropiindu-se mama ariciului a sărutat urmele bătrânului şi, luându-şi copilul pe care-l aduse, a plecat săltând. A doua zi, însă, iată mama ariciului aduce bătrânului în gura ei o varză mare trăgând-o cu mare greutate şi, surâzând, cuviosul îi zice: “De unde ai adus-o? Desigur ai furat-o din grădinile părinţilor, eu însă nu mănânc lucruri furate. Du-te şi pune-o de unde ai furat-o.” Şi ruşinându-se animalul a luat varza şi a dus-o în grădina de unde o luase.
(Dimitrios G. Tsamis, Patericul sinaitic, Editura Deisis, p. 128)
Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cel dintâi sfânt ocrotitor al Moldovei
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro